Tot nu vorbesc

Nu-mi vine, pur si simplu. Nu va faceti griji pentru mine, nu e nici o graba. Bunicii incearca sa ma faca sa le spun diverse lucruri, dar nu vad de ce. E foarte simplu sa le arat. De ce sa spun “vreau ceai”, de pilda, cand pot sa o trag de maneca pe bunica si sa o duc la biberonul pentru ceai? De ce sa insir o intreaga polologhie atunci cand nu-mi convine ceva, cand pot, pur si simplu, sa marai? 🙂

Chiar nu inteleg, de ce au oamenii nevoie de atatea cuvinte?