Azi: “Uite o musca! S-a dus pe patura mea. Cred ca vrea sa doarma.”

Cam asa arata.

Am fost foaaaarte cuminte in timpul operatiei, dar acum ma cam doare degetul.

Si voiam sa va arat cum am stins lumanarea la ziua mea:

Bonus: doua poze, tot de atunci.

Una e cu Ramona:

Iar cealalta e cu Gigi:

N-am fost deocamdata inauntru.

Promit sa mai scriu aici!

Era odata ca niciodata un perete care sustinea un castel. Pe langa acest perete trecea un rau albastru, albastru. Si peretele nostru era tot timpul ganditor si suparat ca nu putea pleca si el in lume sa vada alte locuri si alti oameni, pentru ca fara el castelul s-ar fi daramat. Primavara se intorceau pasarile calatoare din tarile calde si ele ii povesteau peretului tot felul de ciudatenii despre natura si oameni. Ciudatenii erau pentru perete, deoarece el nu vazuse prea multe la viata lui, caci pentru altcineva erau lucruri normale. Tot amanand momentul plecarii in calatorie, peretele nici nu si-a dat seama ca trecusera sute de ani, iar restul castelului se naruise si el ramasese singur langa rau. De plecat in lume, nu a mai plecat, doar astepta mereu primavara pentru a asculta povestile pasarilor calatoare. Si gata, la nani!

Ei, si a doua zi dupa ce am auzit povestea asta, ne pregateam sa iesim la cumparaturi si am luat pernuta galbena cu girafa in mana. Ramo m-a intrebat de ce iau si pernuta si eu i-am raspuns: “Ca sa vada si ea lumea!”.

Am inventat un cuvant ciudat (nashcanal) si deocamdata nu a reusit nimeni sa descifreze la ce anume se refera. De fiecare data cand ma intreaba cineva ce inseamna zic altceva si ma distrez. De sarbatori am stat cu alti bunici pe care i-am alergat, cantat si distrat cum stiu eu mai bine.

Si de aici urmeaza pozele facute de mine.